|
George Anca
Despre...
GEORGE ANCA (n. 12 aprilie 1944, Vâlcea) Poet, eseist, specializat în indianistică. Operă vastă, de combinații pline de virtuozitate între originismul universal și modernismul arhaizant.
Studii și titluri academice: Doctor în filologie (Univ. București, 1975). Director general al Bibliotecii Pedagogice Naționale „I.C. Petrescu”; Visiting Lecturer University of Delhi (1977-1984; 2002-2003); scriitor - membru al Uniunii Scriitorilor din România; traducător. Președinte al Asociației Culturale Româno-Indiene și al Academiei Internaționale „Mihai Eminescu”; vicepreședinte al Societății de Etnologie din România; membru al Romanian Group for Pugwash.
Cărți publicate (selecții): Invocații (1968), Eres (1970), Poemele părinților (1976), „Ardhnariswara” (1982), Parinior (1982), Mantre (1982), Pancinci (1982), Upasonhind (1982), Indoeminescology (1994), The Buddha (1994), Orientopoetica (2000), Gitagovinda de Jayadeva (trad. 1983), Meghaduta de Kalidasa (trad. 1984); Eminescu’s Luceafărul in Sanskrit (1983); Sanskritikon (2002); Dharma hindusă (trad., 2002); Tangoul tigrului (2005); ciclul Apokalipsa indiană; Gramatica sanscrită în versiunea lui Eminescu (2004); Cenușa lui Eliade (2007); reviste de indianistică: Bibliotheca Indica, Trivium.
Studii, eseuri, prezentări la nenumărate conferințe din țară și din străinătate (India, SUA, Franța, Anglia, Italia, Portugalia, Rusia, Germania, China, Corea, Malta, Trinidad Tobago, Tailanda, Israel, Argentina). George Anca este menționat în dicționare de referință (Who’s Who in Romania, Who’s Who in the World, World of Learning, The Encyclopaedia of Distinguished Leadership etc.) și în bibliografii locale și internaționale precum și pe pagini web.
Mai multe pe pagina http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Anca
  
  
  
|
